
Via Transilvanica – the ritual of returning to the root
Via Transilvanica does not follow a single religious tradition. It moves through living layers of culture: Dacian, Roman, medieval, rural, contemporary.
This page is a space of shared gifts — personal articles, reflections, and resources born from lived experiences and from the encounter with life’s questions. Each text is an invitation to introspection and to discovering new perspectives, a small gift of light and presence. Here you will find words that settle like seeds, meant to accompany your steps on the inner path.

Via Transilvanica does not follow a single religious tradition. It moves through living layers of culture: Dacian, Roman, medieval, rural, contemporary.

Systemic Constellations, developed by Bert Hellinger, are based on the understanding that many personal challenges are not solely individual.

Sau despre fraza care închide o conversație exact acolo unde ar trebui să înceapă Din seria „Mai aproape de tine” Cineva povestește ceva din copilărie. Nu neapărat un lucru grav — uneori doar o senzație, un

Episodul vs articolul pe care nu-l mai deschid, cartea pe care n-o mai termin și timpul pe care spun că nu-l am Am în telefon, salvat de câteva săptămâni, un articol. E scris de o femeie

Sau despre ce uităm să mai vedem, crescând Sunt povești pe care le-am citit ca fetiță și pe care le-am crezut, multă vreme, doar triste. Micul Prinț a fost una dintre ele. Îmi amintesc desenul cu

Sau despre ce se întâmplă în noi în secunda dintre „mulțumesc” și „dar” La sfârșitul unui atelier, o femeie a rămas ultima în sală. A așteptat să plece toți, apoi a venit la mine și mi-a

Sau despre cum un cuvânt a ajuns să explice totul — și despre ce pierdem când îl folosim pentru orice La finalul unui atelier, în timp ce strângeam scaunele, o participantă mi-a spus, pe jumătate în

In most places in the world, a photograph of someone who has died sits on a shelf. We glance at it now and then, dust it off, sometimes pause in front of it for a moment.

Scufița Roșie — sau despre singurătatea din pădure Sunt povești pe care, în copilărie, le-am ascultat cu respirația puțin oprită. Scufița Roșie a fost una dintre ele. La prima ascultare, pare simplă: o fetiță pleacă singură

Journaling-ul – când câteva pagini scrise devin un spațiu de întâlnire cu tine însuți Există zile în care ai impresia că ai purtat aceeași conversație de zeci de ori. Nu cu altcineva, cu tine. Aceeași întrebare,

Despre prenume, psihogenealogie și locul pe care îl primim în povestea familiei O femeie de patruzeci de ani stă la masa din bucătăria mamei ei. Nu e o zi specială. Se uită prin niște fotografii vechi

Plimbarea de dimineață – când câțiva pași devin un ritual al prezenței Uneori, nu ai nevoie să ajungi nicăieri. Ai nevoie doar să ieși din casă : înainte să se umple strada, înainte să înceapă întâlnirile,

Via Transilvanica does not follow a single religious tradition. It moves through living layers of culture: Dacian, Roman, medieval, rural, contemporary.

Systemic Constellations, developed by Bert Hellinger, are based on the understanding that many personal challenges are not solely individual.

Sau despre fraza care închide o conversație exact acolo unde ar trebui să înceapă Din seria „Mai aproape de tine” Cineva povestește ceva din copilărie. Nu neapărat un lucru grav — uneori doar o senzație, un

Episodul vs articolul pe care nu-l mai deschid, cartea pe care n-o mai termin și timpul pe care spun că nu-l am Am în telefon, salvat de câteva săptămâni, un articol. E scris de o femeie

Sau despre ce uităm să mai vedem, crescând Sunt povești pe care le-am citit ca fetiță și pe care le-am crezut, multă vreme, doar triste. Micul Prinț a fost una dintre ele. Îmi amintesc desenul cu

Sau despre ce se întâmplă în noi în secunda dintre „mulțumesc” și „dar” La sfârșitul unui atelier, o femeie a rămas ultima în sală. A așteptat să plece toți, apoi a venit la mine și mi-a

Sau despre cum un cuvânt a ajuns să explice totul — și despre ce pierdem când îl folosim pentru orice La finalul unui atelier, în timp ce strângeam scaunele, o participantă mi-a spus, pe jumătate în

In most places in the world, a photograph of someone who has died sits on a shelf. We glance at it now and then, dust it off, sometimes pause in front of it for a moment.

Scufița Roșie — sau despre singurătatea din pădure Sunt povești pe care, în copilărie, le-am ascultat cu respirația puțin oprită. Scufița Roșie a fost una dintre ele. La prima ascultare, pare simplă: o fetiță pleacă singură

Journaling-ul – când câteva pagini scrise devin un spațiu de întâlnire cu tine însuți Există zile în care ai impresia că ai purtat aceeași conversație de zeci de ori. Nu cu altcineva, cu tine. Aceeași întrebare,

Despre prenume, psihogenealogie și locul pe care îl primim în povestea familiei O femeie de patruzeci de ani stă la masa din bucătăria mamei ei. Nu e o zi specială. Se uită prin niște fotografii vechi

Plimbarea de dimineață – când câțiva pași devin un ritual al prezenței Uneori, nu ai nevoie să ajungi nicăieri. Ai nevoie doar să ieși din casă : înainte să se umple strada, înainte să înceapă întâlnirile,